Orgoliu..

De ce s-a inventat orgoliul? De ce atunci când iubeşti ai şi orgoliu în tine? Nu poate fi una din două? Eu una, ştiind că îl iubesc, nu pot fi orgolioasă. Încerc, un minut, două, dar atât, mai mult nu pot. El în schimb… Oh Doamne, parcă s-ar aduna toate greşelile făcute în tot acest timp de când suntem împreună şi ar pica toate din cer, bineînţeles lovindu-mă pe mine.

În scris ştiu să îmi aleg cuvintele destul de bine. Dar când sunt pusă într-o situaţie în care trebuie să gândesc rapid, nu spun cele mai academice cuvinte. Uite aşa, pusă într-o situaţie în care trebuia să reacţionez, am spus un cuvânt, o jignire, pe care însă nu i-o atribuiam lui. Nu îmi place să îi spun cuvinte urâte. Nu cred că i-am adresat trei cuvinte deranjante în aproape doi ani, dar când o fac… e JALE! Şi îmi cer scuze şi spun cât de rău îmi pare (pentru că îmi pare) dar nu domne’, parcă am dat cu parul şi nu pot şterge cucuiul aşa, cu una cu două.

Ei bine, eu nu sunt aşa. Odată dacă îl aud cerându-mi iertare (pentru că la noi e o convenţie, ne cerem iertare doar când chiar ne pare rău, de formalitate sunt scuzele) mă topesc şi uit ce s-a întâmplat. Asta dacă e ceva banal şi ştiu că nu este spus cu răutate.

Închei cum am început. Nu mi se pare normal ca acolo unde este iubire să fie şi orgoliu. Şi nu cred că sunt singura care are această părere,nu?

 

Pupici.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s